Nici nu au trecut bine sarbatorile de iarna, si, cu siguranta, ai ciocnit un pic mai multe pahare decat obisnuiesti. Iar daca ai auzit vreodata, in timpul toast-urilor, urarea “Cin cin”, nu ar strica sa stii de unde vine.
Oamenii spun “Cin cin” de multa vreme, atunci cand ciocnesc un pahar de alcool. Pana nu demult se banuia ca ciocnirea paharelor avea o legatura cu otravirile destul de populare pe la curtile regale. Cum paharele erau ciocnite, era posibil ca bauturile sa se verse dintr-un pahar in altul. Insa, de atunci, oamenii au continuat sa ciocneasca pahare fara sa le fie frica ca vor fi omorati, iar cei trei pasi ai unui toast au ramas aceiasi. Ridicarea paharelor, ciocnirea alaturi de cateva cuvinte si o prima sorbitura fac parte din ritual. Nu se toasteaza niciodata cu paharul gol, iar, daca nu te uiti in ochii celui cu care dai noroc, se spune ca te poti pricopsi cu 7 ani de ghinion (sau de sex prost, dupa caz).
In Argentina, Marea Britanie, Franta si Portugalia, una dintre expresiile folosite ca sa insoteasca clinchetul paharelor este “Cin cin!”. Prin traditie, cin cin-ul provenit din Italia semnifica “In sanatatea ta!”, doar ca putini stiu ca toast-ul s-a nascut din reclamele la brandul de bautura Cinzano, un vermut in ale carui reclame actorii spuneau “Cin Cin…Cinzano!”. Iar aceasta expresie a venit de la un cantec al Ritei Pavone, “Cin Cin C’innamoriamo”. Actrita si cantareata italiana a fost, si ea, imaginea brandului Cinzano. (pe langa faptul ca a cantat, in perioada ei de glorie din anii ’60, alaturi de nume celebre precum Diana Ross, Ella Fitzgerald, Tom Jones, Duke Ellington, Paul Anka sau Barbra Streisand; iar, mai mult, legendele vremii spuneau ca Elvis i-ar fi pictat portretul.)
Insa, oricat de nostima ar fi povestea toastului, ca orice obicei, el trebuie folosit cu grija, si numai acolo unde se poate. Spre exemplu, prietenii tai japonezi s-ar putea sa nu o ia ca pe o gluma, mai cu seama ca “chin” inseamna, in japoneza, “penis”.
.